Rezidenta artistica Casa Atelier 2016 Ziua 2

 

18/09/2016

Pina la urma a rezolvat ea cumva chestiunea. S-a mutat cu sevaletul si a inceput alta lucrare.

Lelia in coltul ei din foisor, tacuta si discreta, nu ridica capul decat sa-ti zabeasca. Totdeauna intr-un mod decent. Dar cand lasa lucrul, cafeaua cu aroma de cardamon,

ti-o serveste palavragind cu gura la urechi. E cea mai buna cafea pe care am baut-o pana acum. Obsedata de jobul epuizant, nu scapa mental din plasa portrtelor iventate. Schitele stau marturie.

 

 

Mihaela PAVAL umple in plase de vise, culori pastoase intr-un poem florat abstract. Aplecata peste impletituri germinate din crosete de mult apuse, din tuburi de culori, prin golurile lasate de macrameuri, tese gradini colorate. Tema prefertata ,,Gradini destramate" o continua la Suceava.

Carmen si Carl ne-au facut o vizita pe la pranz. S-au plantat pe fotolii, intr-o umbra pastoasa de vara, la cativa metrii de noi, in curtea casei. Am stabilit de comun acord ca le vom vizita rezidenta de la Cacica.

Eu dau de zor la natura statica ,,a la Suhar". Ma obsedeaza umbrele lui si contrastele puternice. N-am ce face daca nu pictez, nu ma eliberez de obsesia asta. Pina la urma e un lucru bun. Ma schimb. Privesc parca cu alti ochi compozitiile din naturile statice. Le-am gasit si o alta denumire. Mi se pare perimat sa le tot spun ,,naturi statice". Am sa spun de acuma ,,Timp lenes" la natura statica. Oricum timpul se scurge de peste 100 de ani peste obiectele alea si peste casa in care pictam. Incercam sa invioram cromatic timpul casei. Oricum vara iti sapa adanc in vene o lene plamadita din praf si soare. Griul mi se pare foarte imprortant acum. Si contrastul culorilor in sine e minuntat. In fine, ne-am corcolit noi o bucata de vreme dupa spaghetele facute de Gab, si pe la 5 dupaamiaza, am aterizat la Cacica City. Am aflat ca sunt vreo patru noi bazine private. Am ales bazinul public cu apa sarata de linga Salina Cacica. E incredibila apa de acolo. Nu mi-am imaginat vreodata ca pot sedea pe apa, ca dopul de pluta. Mai, sa te feresaca sfantul sa tragi o gura din apa aia. E ocna. Cicica(etimologia cuvantului e ,,rata" in polona) e o lume, cam asa ca in poezia lui Toparceanu. ,,Viata ce aici palpita e lipsita de confort occidental". Si chiar are farmec. Un miros de fan, amestecat cu miros de balega de vaca ne petrece dupa balaceala innapoi la masina. Un miros de tara de care imi era dor.

Dupa balacelala, si jumatate de ora de mers pe jos, pe un drum serpuit, printre case vechi, Carmen cu fate ei de luna si zambet de soricel, a rasarit de te miri unde, si dupa ea, pe o poteca strajuita de o padure de salcii noduroase, am ajuns la resedinta cu numarul doi. Carl si-a luat in serios rolul de ghid. Mi-a povestit cum si-a dorit o viata intreaga sa stea intr-un jilt de episcop. Ei uite, na, ,,Iaca am un jilt episcopal. Cam carpit el, dar bine intretinut". Alaturi de el doua scaune si o pianina si ele reconditionate umpleau camaruta. Carl le-a recuperat din gardeoba pe care clericii le-au lasat la voia intamplarii prin spatele catedralei. Camaruta da intr-un cerdac care duce catre veranda din spatele casei .Am dat acolo peste un peisaj care mi-a taiat piuitul.

Carmen imi spune ca vine de fiecare data aici ca sa lucreze la articole, si sfarseste intr-un final sa nu mai faca nimic altceva decat sa se piarda abandonata, in apusuri de soare.

Ma umplu de lumina si liniste. Sunt zen.

Asa de zen eram, ca am primit din natura in dar un prieten. S-a asezat fara sa spuna nimic pe umarul meu. ,,Ai un cosas pe spate", au strigat Carl si Lelia gata sa-l prinda. El nimica. Nici un carait. Niciul cri cri cri. Asta pentru ca eram zen. Eram prea fericita ca sa plece de acolo.

Carmen ne-a servit cu inghetata si limonada. Mihaela a zis ca e binevenita dupa gura de apa sarata din bazin. Am ramas pe vernada pina la apusul soarelui.

Sper sa-si duca Carmen visul mai departe. Casele ei de poveste vor deveni sigur intr-o zi realitate. O sa vin din nou la Cacica. Chiar im doresc sa pictez aici. Am facut o schita pe vernanda. Poate o transform intr-o lucrare.

P.S. Sa nu-l uitam porcul Ghita din vecini, orb din cauza urechilor uriase si a slaninii atrinate. Abia miscandu-si picioarele a groghait fericit de noi cunostinte.

Va pup si va imbratisez,

AMO

19 .08.2016

 

 

 

Comments

 

TAG rezidenta artistica

AU 17 -27 20169:00am - 4:00pm Tonitza Art Group

RECENT POST

Casa atelier
READ MORE